Binele autentic, cel pe care îl ilustrează Sfântul Nicolae, este concret şi imediat. Nu exploatează interesat speranţa cuiva. Nu se joacă nici cu aşteptările concrete ale celor aflaţi în nevoie. Binele nu este cinic şi cu atât mai puţin ipotetic. Manifestarea lui nu îmbracă haine stridente, nu se dă în spectacol şi nici nu îşi face reclamă. Practicat cu bună credinţă, binele nu este nici indecent, nici zgomotos, nu te obligă, nu te scoate dator şi nici nu te manipulează. Unica exigenţă a binelui faţă de cei care îi simt efectele: să facă la rândul lor bine. Altfel decât răul, care se înmulţeşte prin contagiune infecţioasă, binele sporeşte prin urmarea în cunoştinţă de cauză a exemplului. Şi tot spre deosebire de rău, care ademeneşte, binele convinge şi motivează. Este un capital care, bine plasat, poate aduce profit. În ciuda evidenţelor descurajante, pe această putere a binelui ar trebui să mizăm. La urma urmelor, dacă suntem în halul de acum, asta se datorează nu doar celor care au făcut imens de mult rău, dar nu mai puţin celor care nu au făcut destul bine.
Radu Preda, Puterea Binelui
sursa : http://adevarul.ro/cultura/spiritualitate/puterea-binelui