Pentru a putea cugeta la importanţa prezenţei Maicii Domnului în cultul ortodox este necesar ca mai întâi să staruim asupra ideii de cult. Cu toţii participăm la sfintele slujbe pentru a-I mulţumi lui Dumnezeu, pentru a-L slăvi, dar şi pentru a-I cere cele de trebuinţă pentru sufletele şi trupurile noastre. Mergând pe aceaşi direcţie trebuie să ne întrebăm ce reprezintă Maica Domnului pentru noi? Cât de importantă este ea pentru neamul nostru, pentru întreaga creştinătate? În clipa în care ne vom răspunde, vom înţelege faptul că apelăm la dragostea sa de mamă ca înaintea celei mai puternice mijlocitoare înaintea tronului ceresc. Acest lucru argumentează prezenţa în cultul ortodox a rugăciunilor şi cântărilor închinate Maicii Domnului.
Invocarea Maicii Domnului în rugăciune se face atât în cadrul cultului prin cele şapte Laude, Sfintele Taine, ierurgii şi acatiste, cât şi în rugăciunile personale ale credincioşilor. Maica Domnului este prezentă mereu alături de Fiul ei, Mântuitorul Iisus Hristos, prin urmare apelativul cel mai des folosit în cultul ortodox este acela de Născatoare de Dumnezeu. În marea majoritate a ecteniilor preotul îi îndeamnă pe credincioşi astfel: Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, slăvita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o; poporul fiind cel care răspunde: Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Astfel o rugăm pe Maica Domnului să se milostiveasca de noi şi să mijlocească înaintea Fiului ei, Domnul nostru Iisus Hristos, pentru dobândirea celor de trebuinţă pentru mântuirea sufletelor noastre.
La Utrenie, dupa cântarea a 8-a a canonului preotul rosteşte îndemnul: Pe Născatoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o, să o mărim. După acest îndemn strana şi credincioşii cântă acele binecunoscute versete biblice care alcătuiec Cântarea Mariei (Lc. 1, 46-55). În cadrul slujbei vecerniei cu Litie intonăm Troparul Maicii Domnului: Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, Marie, Domnul este cu tine. Toate aceste imne închinate Maicii Domnului conturează personalitatea Maicii Domnului în jurul dogmei Întrupării Domnului. Nu întamplător troparul închinat Maicii Domnului cu care se încheie stihirile de la Doamne strigat-am de la vecerniile de sâmbătă seara poartă denumirea de dogmatică. Conţinut ei subliniază rolul Maicii Domnului în întruparea Fiului lui Dumnezeu. Aceste imne sunt deosebite prin profunzimea şi frumuseţea lor. Trebuie menţionat şi faptul că toate troparele închinate Maicii Domnului poarta denumirea de tropare ale Născătoarei de Dumnezeu.
O invocăm în rugăciune pe Maica Domnului şi în canonul Rugăciunilor Împărtăşaniei: Mare este multimea păcatelor mele, Născatoare de Dumnezeu, curată, la Tine alerg, având trebuinţă de mântuire. Cercetează neputinciosul meu suflet şi te roagă Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, să-mi dăruiască iertare de relele ce am facut, ceea ce eşti una binecuvântată. Toate rugăciunile din cultul Bisericii Ortodoxe, de sfinţire a apei şi a roadelor pământului, de binecuvântare ş.a , cuprind părţi speciale adresate Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu. Acestea evidenţiază importanţa majoră pe care creştinii o acordă Maicii Domnului, în calitatea ei de Mijlocitoare şi Împreună-Rugătoare.
Sărbatorile închinate Maicii Domnului actualizeaza momentele principale ale vieţii şi lucrarii sale: Nasterea (8 septembrie), Intrarea în biserică (21 noiembrie), Buna-Vestire (25 martie) si Adormirea (15 august). În conţinutul lor imnografic aflăm toate cele patru dimensiuni ale învăţăturii despre Maica Domnului : atributul maternităţii divine şi al pururea fecioriei, cel al supracinstirii şi cel al mijlocirii. Pe lângă aceste sărbători există în calendarul ortodox şi alte zile de pomenire închinate Maicii Domnului, care complecteză calitatea ei de mijlocitoare şi ocrotitoare a creştinilor (Soborul Maicii Domnului, Acoperământul Maicii Domnului). Biserica o preamăreşte pe Maica Domnului prin mai multe apelativelor cultice profetico-simbolice. Acestea împodobesc chipul cultic al Maicii Domnului si fixează atitudinea dogmatică a Ortodoxiei faţă de Maica Domnului în cele doua mari ipostaze ale ei: cea de Dumnezeu Născătoare si cea de Pururea Fecioara.
Maica Domnului este numită Preasfântă şi mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită, fără de asemanare decât serafimii deoarece ea este nu numai model moral pentru oameni, ci şi concretizarea istorică a îndumnezeirii, cea dintâi făptură umană sfinţită nemijlocit de Mantuitorul Iisus Hristos în care apare o viată noua unică, viaţa lui Iisus. Faptul ca Maica Domnului este prea binecuvântată în cer şi pe pământ, Stapâna-împărăteasă, atesta că toata cinstirea Maicii Domnului, inainte de a-i fi adusă de către credincioşi, îi este împărtăşită de Însuşi Mântuitorul Hristos. Cultul ortodox surprinde lucrarea duhovnicească a Maicii Domnului. Ea este permanent în rugăciune, cerând mila şi ajutorul Fiului ei dar mereu stă cu fata spre poporul dreptcredincios, revărsând harul şi darurile dumnezeiesti.
Lucrarea proniatoare a lui Dumnezeu, manifestată prin mijlocirea Maicii Domnului este legată de taina minunată a naşterii suprafiresti: Întru naştere fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai parasit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vietii si cu rugaciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre. (Troparul Praznicului la Adormirea Maicii Domnului). Vechimea şi continuitatea preacinstitii Maicii Domnului este marturisita de cultul Bisericii Ortodoxe. În opinia cercetatorilor, încă din secolul al ll-lea, în cuprinsul Patriarhiei Alexandriei se confirma existenţa unui cult închinat Maicii Domnului. Din aceasta Biserică locala ne-a rămas cântarea Sub milostivirea ta, cadem, Născătoare de Dumnezeu-Fecioara.
Alături de imne şi cântări, iconografia ortodoxă constituie o ilustrare concreta şi o explicare teologică şi duhovnicească. Deşi icoana Maicii Domnului a cunoscut în istoria Bisericii o mulţime de ipostaze, marea majoritate o infăţişează împreună cu dumnezeiescul Prunc. Si chiar atunci când este pictată singură pe icoană, Maica Domnului este in poziţie de rugătoare (orantă), indreptată cu faţa spre Fiul ei, aşa cum o descoperim şi în icoana numită Deisis. Potrivit traditiei ortodoxe, primele trei icoane consacrate Maicii Domnului au fost pictate de Sfântul Evanghelist Luca. Prima aparţine stilului numit Milostiva (Eleousa) şi exprimă iubirea maternă. Al doilea tip Calauzitoarea (Odighitria) evidentiaza dimensiunea proniatoare a ocrotirii Maicii Domnului, a treia icoană reprezentând-o pe Sfânta Fecioară fără Prunc, stăruind în rugaciune înaintea lui Hristos. Icoana Maicii Domnului se regăseşte în multe locuri din Biserica. Un loc semnificativ este cel de pe bolta altarului unde avem pictată icoana numită Platytera, care ne aminteste că Maica Domnului vine odata cu Mântuitorul Hristos în clipa în care se reactualizează prin Sfânta Liturghie Naşterea, Jertfa, Învierea şi Înaltarea Fiului ei.
Având speranţa că aceste câteva rânduri vor fi de folos tuturor celor care doresc să pătrundă pe calea cunoaşterii lui Dumnezeu şi a Maicii Sfinte, închei prin a vă împărtăşi cuvintele teologului român, Părintele Dumitru Staniloae: "Câtă umanitate aduce prezenţa Sfintei Fecioare în viaţa creştinismului!... Cerul se umanizează, se sensibilizează; el nu mai e distant, înspăimântător şi depărtat, pentru că în cer este o Maică ce stă alaturi de Dumnezeu având, pe de o parte, prin bunăvoinţa Lui autoritatea de Maica atunci când se roagă pentru noi, iar pe de alta parte, duioşie de Maica pentru greutatile noastre."