sâmbătă, 8 decembrie 2012

Binele, intre autentic si fals

           
                 Binele autentic, cel pe care îl ilustrează Sfântul Nicolae, este concret şi imediat. Nu exploatează interesat speranţa cuiva. Nu se joacă nici cu aşteptările concrete ale celor aflaţi în nevoie. Binele nu este cinic şi cu atât mai puţin ipotetic. Manifestarea lui nu îmbracă haine stridente, nu se dă în spectacol şi nici nu îşi face reclamă. Practicat cu bună credinţă, binele nu este nici indecent, nici zgomotos, nu te obligă, nu te scoate dator şi nici nu te manipulează. Unica exigenţă a binelui faţă de cei care îi simt efectele: să facă la rândul lor bine. Altfel decât răul, care se înmulţeşte prin contagiune infecţioasă, binele sporeşte prin urmarea în cunoştinţă de cauză a exemplului. Şi tot spre deosebire de rău, care ademeneşte, binele convinge şi motivează. Este un capital care, bine plasat, poate aduce profit. În ciuda evidenţelor descurajante, pe această putere a binelui ar trebui să mizăm. La urma urmelor, dacă suntem în halul de acum, asta se datorează nu doar celor care au făcut imens de mult rău, dar nu mai puţin celor care nu au făcut destul bine.

Radu Preda, Puterea Binelui

sursa : http://adevarul.ro/cultura/spiritualitate/puterea-binelui

luni, 3 decembrie 2012

Vesnica pomenire

            Vineri 30.11.2012, credinciosii Parohiei Ortodoxe din Corpadea au inaltat o rugaciune pentru sufletul adormitului intru Domnul Simionas Ioan. Credincios apropiat al Bisericii noastre si iubitor de vesnicie, a trecut la cele vesnice avand varsta de 87 ani.

          Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca

marți, 20 noiembrie 2012

Întrunirea cercului preoţesc "Apahida"

                Duminică 18 noiembrie, începând cu ora 16, la Parohia Ortodoxă „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Apahida a fost săvârșită Sfânta Taină a Maslului. Un număr de șapte preoți din cercul preoțesc "Apahida" au fost alături de credincioșii acestei parohii, care s-au adunat în rugaciune pentru dobândirea sănătății sufletești și trupești.S-a pus astfel în practică îndemnul pe care membrii Sfântului Sinod l-au adresat credincioșilor prin pastorala citită la Sfânta Liturghie.
                Deoarece ne aflăm în plină perioadă de pregătire pentru Praznicul Nașterii Domnului, părintele Rednic Georgel de la Parohia Cojocna a rostit cateheza aferentă primei duminici din acest post. Astfel credincioșii au aprofundat și învățat anumite aspecte legate de Sfânta Scriptură. 
               Următoarea întâlnire a cercului preoțesc Apahida va avea loc duminică, 25 noiembrie, la Parohia Ortodoxă Cojocna.

Vesnica pomenire









Vineri 16.11.2012, credinciosii Parohiei Ortodoxe din Corpadea au inaltat o rugaciune pentru sufletul adormitului intru Domnul Ghingheli Alexandru si pentru intarirea familiei greu incercate.
          Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca

joi, 1 noiembrie 2012

Luminatia- 1 Noiembrie





Luminaţia e ziua Lor: străbunicul şi străbunica, bunicul şi bunica. Ziua în care ei ies din partea întunecată  a lumii fizice şi intră în lumina gîndului şi a aducerii aminte. Pater Apolinar, călugăr franciscan, explică semnificaţia “iluminaţiei” ca fiind “o zi a aducerii aminte, a reculegerii şi rugăciunii pentru sufletele celor dragi, care nu mai sînt printre noi. 

De Luminaţie poţi spune că patria e un petec de pămînt care nu-ţi este indiferent. Un petec de pămînt de doi metri pătraţi de care îţi este drag şi, mai tîrziu, îţi este frică. Îţi este drag pentru că te duci des să-l vezi şi să spui o rugăciune în cuprinsul lui. 

Dar, de Luminaţie, laşi totul de-o parte şi faci un lucru neînsemnat, un gest mărunt: cu flori şi lumînări în mînă urci poteca spre cimitir, cu copiii tăi alături. Îi duci şi pe ei şi le arăţi locul care nu-ţi este indiferent, pentru ca mai tîrziu să ştie fără ezitare unde este. Să nu greşească, să nu li se bîlbîie paşii, cînd va fi să vină singuri.

Acolo, lîngă mormînt, flacăra lumînării se face lentilă. Dacă te uiţi prin ea vezi chipul tatălui tău. Şi vezi chipul mamei tale. Flacăra lumînării e o „gaură în peretele Raiului”, cum spunea un poet. 

“O sărbătoare de suflet, un moment în care fiecare om, indiferent de credinţă, se gîndeşte o clipă la morţii săi şi prin ei la sine ca la un suflet aflat temporar în lumea reală”, Pr.Teofil. 


sursa: http://sareinochi.com/2011/11/01/luminatia/

vineri, 12 octombrie 2012

„Ca să iubeşti, trebuie să crezi, să rabzi, să te înfrânezi, să te smereşti”




            „În iubire se întâlnesc toate virtuţile făptuitoare şi contemplative. Căci cine iubeşte pătrunde în celălalt şi îl cunoaşte. Dar nu iubeşte cu adevărat cel ce mai are o ştirbire în starea morală a sufletului său. Ca să iubeşti, trebuie să crezi, să rabzi, să te înfrânezi, să te smereşti, să combaţi prin toate egoismul tău, să nădăjduieşti în câştigarea iubirii celuilalt.”
(Părintele Dumitru Stăniloae, nota 580 la Calist Patriarhul, Capete despre rugăciune, în Filocalia VIII, Editura Humanitas, Bucureşti, 2002, p. 265)

sursa- http://www.doxologia.ro/notele-parintelui-staniloae/ca-sa-iubesti-trebuie-sa-crezi-sa-rabzi-sa-te-infranezi-sa-te-smeresti

marți, 9 octombrie 2012

Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si-mbracat.


Duminica 7 octombrie 2012 a avut loc Sfanta Taina a Botezului prin care prunca Sopterean Daria Ioana a primit harul si binecuvantarea lui Dumnezeu. Cu aceasta ocazie deosebita credinciosii parohiei noastre au avut bucuria de a o intampina in randul crestinilor ortodocsi.
Uram micului crestin, familiei si nasilor multa sanatate si fericire.

marți, 18 septembrie 2012

Crucii Tale ne inchinam si Sfanta Invierea Ta o laudam si o marim

          Cu toate ca atrecut ceva timp de la inaltarea acestei troite, am socotit ca nu este prea tarziu sa ii multumesc domnului Rusu Ioan si familiei acestuia pentru darul facut Bisericii noastre in prag de mare Praznic. In anul 2010, in ziua Praznicului Intrarii Domnului in Ierusalim, aceasta troita a fost sfintita. Ea vegheaza de atunci asupra celor care calca pragul bisericii dar si a celor care trec pe drumul principal al satului.  Pe parcursul timpului, eu personal inaintea acestei troite mi-am pus intrebari care atunci nu aveau raspuns, dar tot inaitea ei mi-am pus nadejdea in Cel care ne-a rascumparat prin Sfanta Sa Jertfa. Toate acele intrebari au primit raspuns...o concluzie care ne poate servi tuturor: Cautati imparatia lui Dumnezeu si toate celelalte vi se vor adauga voua!
Ii multumesc domnului Rusu Ioan si familiei, dorindu-le tot binele de la Bunul si Milostivul Dumnezeu.

Doamne, iubit-am frumuseţea casei Tale şi locul unde sălăşluieşte slava Ta. Ps 25,8



             Aduc multumiri domnului Sabo Vasile pentru efortul depus in realizarea confectiei metalice din gardul Bisericii. Apreciez nu doar stradania acestuia cat si motivatia actului sau; si anume ca un fiu al satului nu uita ca la un moment dat a crescut la umbra acestui locas al lui Dumnezeu.
Sunt sigur ca gestul sau va fi apreciat de credincioasii acestei parohii, dar mai ales de cel care cu recunoastinta scrie aceste putine randuri.

Dumnezeu sa ne binecuvinteze pe toti.

luni, 10 septembrie 2012

Cati in Hristos v-ati botezat in Hristos v-ati si imbracat!





            Duminica 9 septembrie 2012 a avut loc Sfanta Taina a Botezului prin care pruncul Pastina Matei Catalin a primit harul si binecuvantarea lui Dumnezeu. Cu aceasta ocazie deosebita credinciosii parohiei noastre au avut bucuria de a-l intampina in randul crestinilor ortodocsi.
Uram micului crestin, familiei si nasilor multa sanatate si fericire.

duminică, 9 septembrie 2012

Curiozităţi- Icoana Maicii Domnului cu trei maini


Icoana Maicii Domnului cu trei maini este o icoană de iconostas, foarte veche care se află în prezent la Mănăstirea Hilandar din Muntele Athos.  Initial era o icoana realizată întru totul dupa canoanele iconografice. Potrivit traditiei, aceasta icoană a Maicii Domnului era zestrea de familie a Sfîntului Ioan Damaschin fiind păstrată în casa din Damasc a acestuia. Ca un reper istoric vorbim de perioada anilor 705-715.
După ce Sfântul Ioan Damaschin a ţinut cuvântările pentru apararea icoanelor, iconoclastii i-au taiat mâna dreapta. Atunci Sfantul Ioan a cazut înaintea acestei icoane a Maicii Domnului, cerand sa-l vindece. Maica Domnului a vindecat mâna Sfantului, care s-a alipit în chip minunat la locul ei. Drept mulţumire şi recunoştinţă, Sfântul Ioan a adaugat la icoana Maicii Domnului o mână din argint în partea de jos a icoanei, astfel încât dă impresia că Maica Domnului are o a treia mână.
Până în secolul al XIII-lea, icoana a fost pastrata în Mănăstirea Sfântului Sava, când Sfântul Sava, primul Arhiepiscop al Serbiei a venit aici in pelerinaj, iar părinţii mănăstirii i-au daruit-o ca binecuvantare. Acesta a luat icoana în Serbia, iar mai apoi, în chip minunat a ajuns în Sfântul Munte Athos. Acest tip de icoana există chiar şi în ţara noastră, în special în nordul Moldovei. Pomenirea icoanei Tricherousa se face odata cu praznicul Sfântului Ioan Damaschin.


Maica Domnului în cultul ortodox



Pentru a putea cugeta la importanţa prezenţei Maicii Domnului în cultul ortodox este necesar ca mai întâi să staruim asupra ideii de cult. Cu toţii participăm la sfintele slujbe pentru a-I mulţumi lui Dumnezeu, pentru a-L slăvi, dar şi pentru a-I cere cele de trebuinţă pentru sufletele şi trupurile noastre. Mergând pe aceaşi direcţie trebuie să ne întrebăm ce reprezintă Maica Domnului pentru noi? Cât de importantă este ea pentru neamul nostru, pentru întreaga creştinătate? În clipa în care ne vom răspunde, vom înţelege faptul că apelăm la dragostea sa de mamă ca înaintea celei mai puternice mijlocitoare înaintea tronului ceresc. Acest lucru argumentează prezenţa în cultul ortodox a rugăciunilor şi cântărilor închinate Maicii Domnului.
Invocarea Maicii Domnului în rugăciune se face atât în cadrul cultului prin cele şapte Laude, Sfintele Taine, ierurgii şi acatiste, cât şi în rugăciunile personale ale credincioşilor. Maica Domnului este prezentă mereu alături de Fiul ei, Mântuitorul Iisus Hristos, prin urmare  apelativul cel mai des folosit în cultul ortodox este acela de Născatoare de Dumnezeu. În marea majoritate a ecteniilor preotul îi îndeamnă pe credincioşi astfel: Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, slăvita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o; poporul fiind cel care răspunde: Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Astfel o rugăm pe Maica Domnului să se milostiveasca de noi şi să mijlocească înaintea Fiului ei, Domnul nostru Iisus Hristos, pentru dobândirea celor de trebuinţă pentru mântuirea sufletelor noastre.
 La Utrenie, dupa cântarea a 8-a a canonului preotul rosteşte îndemnul:                      Pe Născatoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o, să o mărim. După acest îndemn strana şi credincioşii cântă acele binecunoscute versete biblice care alcătuiec Cântarea Mariei (Lc. 1, 46-55).  În cadrul slujbei vecerniei cu Litie intonăm Troparul Maicii Domnului: Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, Marie, Domnul este cu tine. Toate aceste imne închinate Maicii Domnului conturează personalitatea Maicii Domnului în jurul dogmei Întrupării Domnului. Nu întamplător troparul închinat Maicii Domnului cu care se încheie stihirile de la Doamne strigat-am de la vecerniile de sâmbătă seara poartă denumirea de dogmatică. Conţinut ei subliniază rolul Maicii Domnului în întruparea Fiului lui Dumnezeu. Aceste imne sunt deosebite prin profunzimea şi frumuseţea lor. Trebuie menţionat şi faptul că toate troparele închinate Maicii Domnului poarta denumirea de tropare ale Născătoarei de Dumnezeu.
 O invocăm în rugăciune pe Maica Domnului şi în canonul Rugăciunilor Împărtăşaniei: Mare este multimea păcatelor mele, Născatoare de Dumnezeu, curată, la Tine alerg, având trebuinţă de mântuire. Cercetează neputinciosul meu suflet şi te roagă Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, să-mi dăruiască iertare de relele ce am facut, ceea ce eşti una binecuvântată. Toate rugăciunile din cultul Bisericii Ortodoxe, de sfinţire a apei şi a roadelor pământului, de binecuvântare ş.a , cuprind părţi speciale adresate Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu. Acestea evidenţiază importanţa majoră pe care creştinii o acordă Maicii Domnului, în calitatea ei de Mijlocitoare şi Împreună-Rugătoare.
Sărbatorile închinate Maicii Domnului actualizeaza momentele principale ale vieţii şi lucrarii sale: Nasterea (8 septembrie), Intrarea în biserică (21 noiembrie), Buna-Vestire (25 martie) si Adormirea (15 august). În conţinutul lor imnografic aflăm toate cele patru dimensiuni ale învăţăturii despre Maica Domnului : atributul maternităţii divine şi al pururea fecioriei, cel al supracinstirii şi cel al mijlocirii. Pe lângă aceste sărbători există în calendarul ortodox şi alte zile de pomenire închinate Maicii Domnului, care complecteză calitatea ei de mijlocitoare şi ocrotitoare a creştinilor (Soborul Maicii Domnului, Acoperământul Maicii Domnului). Biserica o preamăreşte pe Maica Domnului prin mai multe apelativelor cultice profetico-simbolice. Acestea împodobesc chipul cultic al Maicii Domnului si fixează atitudinea dogmatică a Ortodoxiei faţă de Maica Domnului în cele doua mari ipostaze ale ei: cea de Dumnezeu Născătoare si cea de Pururea Fecioara.
Maica Domnului este numită Preasfântă şi mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită, fără de asemanare decât serafimii deoarece ea este nu numai model moral pentru oameni, ci şi concretizarea istorică a îndumnezeirii, cea dintâi făptură umană sfinţită nemijlocit de Mantuitorul Iisus Hristos în care apare o viată noua unică, viaţa lui Iisus. Faptul ca Maica Domnului este prea binecuvântată în cer şi pe pământ, Stapâna-împărăteasă, atesta că toata cinstirea Maicii Domnului, inainte de a-i fi adusă de către credincioşi, îi este împărtăşită de Însuşi Mântuitorul Hristos. Cultul ortodox surprinde lucrarea duhovnicească a Maicii Domnului. Ea este permanent în rugăciune, cerând mila şi ajutorul Fiului ei dar mereu stă cu fata spre poporul dreptcredincios, revărsând harul şi darurile dumnezeiesti.
Lucrarea proniatoare a lui Dumnezeu, manifestată prin mijlocirea Maicii Domnului este legată de taina minunată a naşterii suprafiresti: Întru naştere fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai parasit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vietii si cu rugaciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre. (Troparul Praznicului la  Adormirea Maicii Domnului). Vechimea şi continuitatea preacinstitii Maicii Domnului este marturisita de cultul Bisericii Ortodoxe. În opinia cercetatorilor, încă din secolul al ll-lea, în cuprinsul Patriarhiei Alexandriei se confirma existenţa unui cult închinat Maicii Domnului. Din aceasta Biserică locala ne-a rămas cântarea Sub milostivirea ta, cadem, Născătoare de Dumnezeu-Fecioara.
Alături de imne şi cântări, iconografia ortodoxă constituie o ilustrare concreta şi o explicare teologică şi duhovnicească. Deşi icoana Maicii Domnului a cunoscut în istoria Bisericii o mulţime de ipostaze, marea majoritate o infăţişează împreună cu dumnezeiescul Prunc. Si chiar atunci când este pictată singură pe icoană, Maica Domnului este in poziţie de rugătoare (orantă), indreptată cu faţa spre Fiul ei, aşa cum o descoperim şi în icoana numită Deisis. Potrivit traditiei ortodoxe, primele trei icoane consacrate Maicii Domnului  au fost pictate de Sfântul Evanghelist Luca. Prima aparţine stilului numit Milostiva (Eleousa) şi exprimă iubirea maternă. Al doilea tip Calauzitoarea (Odighitria) evidentiaza dimensiunea proniatoare a ocrotirii Maicii Domnului, a treia icoană reprezentând-o pe Sfânta Fecioară fără Prunc, stăruind în rugaciune înaintea lui Hristos. Icoana Maicii Domnului se regăseşte în multe locuri din Biserica. Un loc semnificativ este cel de pe bolta altarului unde avem pictată icoana numită Platytera, care ne aminteste că Maica Domnului vine odata cu Mântuitorul Hristos în clipa în care se reactualizează prin Sfânta Liturghie Naşterea, Jertfa, Învierea şi Înaltarea Fiului ei.
Având speranţa că aceste câteva rânduri vor fi de folos tuturor celor care doresc să pătrundă pe calea cunoaşterii lui Dumnezeu şi a Maicii Sfinte, închei prin a vă împărtăşi cuvintele teologului român, Părintele Dumitru Staniloae: "Câtă umanitate aduce prezenţa Sfintei Fecioare în viaţa creştinismului!... Cerul se umanizează, se sensibilizează; el nu mai e distant, înspăimântător şi depărtat, pentru că în cer este o Maică ce stă alaturi de Dumnezeu având, pe de o parte, prin bunăvoinţa Lui autoritatea de Maica atunci când se roagă pentru noi, iar pe de alta parte, duioşie de Maica pentru greutatile noastre."



sâmbătă, 4 august 2012

Minunea umblarii pe mare: Un scurt fragment la care sa meditam impreuna








Iubitii mei,
Petru a mers pe valuri cum mergea Iisus. Nu dus de mana sau luat in brate, ci calca aievea, cu Iisus, intr-o altfel de comuniune.

Despre acea prezenta si stare dumnezeiasca inalta ne vorbeste Sf. Ioan Damaschin: In noi e si dumnezeiesc si omenesc... Si cata vreme noi, prin harul lui Dumnezeu, simtim si traim si nici o clipa nu provocam ruptura, sfasierea,.. pastrand prin credinta  darul lui Dumnezeu in noi, prezenta Lui in noi, ajutorul Lui, puterea Lui, credinta, nadejdea, dragostea… atunci, desi in lume, suntem mai presus de aceasta lume

Sa n-o uitam nici o clipa! Sa ne simtim mereu vii!

(fregment din cuvantul Pr. Galeriu la Duminica a IX a dupa Rusalii)

Vesnica pomenire






Astazi 04.08.2012, credinciosii Parohiei Ortodoxe din Corpadea au inaltat o rugaciune pentru sufletul adormitului intru Domnul Sopterean Vasile, trecut la cele vesnice la varsta de 70 de ani.
          Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca

sâmbătă, 21 iulie 2012

In veci pomenirea lui

Astazi 21.07.2012, credinciosii Parohiei Ortodoxe din Corpadea au inaltat o rugaciune pentru sufletul adormitului intru Domnul Savan Gavrila, trecut la cele vesnice la varsta de 90 de ani.
          Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca

sâmbătă, 23 iunie 2012

Aducem multumiri


Aducem multumiri doamnelor Gavris Lucretia, Pitica Laura, Petean Mariana si Login Camelia pentru efortul pe care l-au facut pentru a realiza acest pas in demersurile de infrumusetarea a Bisericii parohiale din satul nostru.

Cu deosebita consideratie,
Pr. Mihai Pop si membri Parohiei Ortodoxe Corpadea

miercuri, 16 mai 2012

O carte care merita citita..

Fie ca aceste pagini sa provoace intrebarile care nasc raspunsurile adevarate, cele implinite in Dumnezeu. Iar spatiul acesta al maidanului sa fie, cu adevarat, un spatiu al intervalului din care se cresc parghiile intalnirii cu Dumnezeu pentru inca multe generatii de acum inainte. (Romeo Petrasciuc) 

miercuri, 2 mai 2012

Rugaciunea femeii insarcinate

O, Imparate Sfinte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, izvorule al vietii si al nemuririi, iti multumesc ca in casatoria mea m-ai facut vas ales al binecuvantarii si al darului Tau. Caci Tu Stapane ai zis:”cresteti si va inmultiti, umpleti pamantul si-l stapaniti!”

Iti multumesc si ma rog: Binecuvanteaza acest rod al trupului meu, care mi-a fost dat de catre Tine; ocroteste-l si da viata intru Duhul Tau cel Sfant; da-i crestere intru sanatate si trup curat cu madulare bine intemeiate. Sfinteste trupul lui, mintea, inima si toate simturile si daruieste acestui prunc care se naste suflet intelept si intemeiaza intru el frica Ta.

Inger credincios, pazitor sufletului si trupului ii daruieste. Pazeste-l, tine-l, intareste-l si-l adaposteste pe el in pantecele meu pana in ceasul nasterii lui si nu-l tainui pe el in pantecele maicii sale, pentru ca mainile Tale l-au alcatuit dandu-i viata si sanatate.

O, Doamne Iisuse Hristoase intru Atotputernicile si parintestile tale maini incredintez copilul meu. Aseaza-l pe el sub mana harului Tau si prin sfantul Duh, sfinteste-l pe el sub mana Harului Tau si prin sfantul Duh sfinteste-l si-l innoieste intru viata vesnica ca sa fie madular al cerestii Tale Imparatii. Amin.

O intru tot Milostive Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, cauta si ma pazeste pe mine roaba Ta, de frica si de duhurile cele rele care cauta sa strice lucrul mainilor Tale, iar cand va veni ceasul si timpul meu, izbaveste-ma de dureri. Lumineaza-mi neputintele cele din timpul iesirii si da-mi intarire si putere la nastere. Fa-o grabnica prin Atotputernicul Tau ajutor, ca slava lucrului Tau este aceasta si taria Atotputerniciei Tale, lucrul Harului Tau si a inimii tale milostive. Amin!
Imparateasa mea preabuna si nadejdea mea, o Maica a Lui Dumnezeu, bucuria celor necajiti, ajuta-ma ca sunt fara ajutor. Mijloceste tu si roaga-te la Fiul tau Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, sa-mi binecuvanteze timpul acesta in care port in pantece prunc, sa usureze greutatea sarcinii si sa daruiasca binecuvantarea Sa peste pruncul pe care-l voi naste; ca nu stiu alt ajutor mantuitor si nici alta nadejde si scapare care sa ne pazeasca si sa ne apere. Ca intru a ta mijlocire si ajutor, slava si multumire intru toate inaltam, unuia Dumnezeu in Treime, Facatorul tuturor, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

luni, 23 aprilie 2012

Fericiti cei prigoniti pentru dreptate...


Sfântul Ierarh şi mărturisitor ILIE IOREST Mitrop. Transilvaniei (Canonizarea- 1955)

Se născuse în jurul anului 1600, într-un sat din Transilvania. Merge de tânăr în mănăstirea Putna. În toamna anului 1640 a trecut la cele veşnice mitropolitul Ghenadie II al Transilvaniei. La stăruinţele domnitorului Vasile Lupu al Moldovei, în scaunul vacant a fost ales ieromonahul Iorest de la Putna.

Cu prilejul confirmării sale în demnitatea de mitropolit de către principele Gheorghe Rakoczy I, i s-au impus mai multe îndatoriri, i se cerea să traducă şi să tipărească în româneşte anumite rugăciuni şi cântări calvine, precum şi un Catehism calvinesc. A refuzat acest lucru.

Este prezent la Sinodul de la Iaşi, din septembrie-octombrie 1642, care a aprobat Mărturisirea Ortodoxă a mitropolitului român Petru Movilă al Kievului.

Dar tot în anul 1642 calvinii au tipărit, în satul Prisaca, un Catehism calvinesc în româneşte. Se pare că mitropolitul Iorest s-a împotrivit la tipărirea şi răspândirea Catehismului, fapt care a accentuat nemulţumirile mai vechi pe care le aveau împotriva lui cârmuitorii calvini. Aşa se face că la începutul anului 1643, din ordinal principelui Gheorghe Rakoczy I, s-a convocat „un sinod” de protopopi, preoţi şi mireni, care a
hotărât înlăturarea mitropolitului Iorest din scaunul vlădicesc.
Motive de ordin politic, determinate de înăsprirea relaţiilor dintre Gheorghe Rakoczy I şi Vasile Lupu.

Samuil Micu, în lucrarea sa Scurtă cunoştinţă a istoriei românilor, scria că „pentru împotrivirea păstoricească cu care s-au pus împotriva eresului calvinesc şi nu au voit a primi împărtăşirea lui, la care domnul ţării îl silea, au fost lepădat din episcopie şi ca să nu vază că pentru credinţă pătimeşte, i-au scornit nume rău şi i-au făcut pâră mincinoasă”.

Gheorghe Şincai scria că „acesta s-au lepădat din vlădicie pentru că n-au primit catehismul (calvinesc n.n.)”.

Înlăturat din scaunul mitropolitan, Iorest a fost aruncat în închisoare, împreună „cu mulţi preoţi creştini”, cum se arăta într-o scrisoare de atunci, iar bunurile i-au fost confiscate.
A fost eliberat abia în noiembrie 1643, după nouă luni de detenţie, pe baza răspunderii ce şi au luat-o 24 de credincioşi că va plăti 1000 de taleri. După eliberare, s-a reîntors la mănăstirea Putna.

În iunie 1645, mitropolitul Iorest a plecat în Rusia, pentru a strânge ajutoare. Ajuns la Moscova, a fost primit de ţar în două rânduri, obţinând felurite daruri şi bani. Se pare că s-a reîntors în ţară în primăvara anului următor.

A murit la adânci bătrâneţi, după cum aflăm dintr-o însemnare pe un Minei în manuscris: „Să se ştie când a
murit vlădica Iorest, în anul l678, luna martie 12”.

Sfântul Ierarh şi mărturisitor SAVA BRANCOVICI, Mitropolitul Transilvaniei n.1620

In timpul păstoririi lui s-a tipărit Noul Testament de la Alba Iulia, în anul 1648, prima ediţie în româneşte.

În vara anului 1656, după moartea lui Simion Ştefan, în scaunul vacant a fost ales protopopul văduv Simion Brancovici din Ineu (jud. Arad). Acesta făcea parte dintr-o veche familie sârbească, se pare, originară din Herţegovina.

Păstoria lui ca mitropolit a fost mult tulburată de propaganda calvină, dar şi din cauza războaielor şi a schimbărilor politice care au avut loc în primii ani de păstorire.

Astfel, în anii 1659-1661, Sava a fost chiar înlocuit cu alţi doi mitropoliţi: cu Ghenadie III, iar după moartea acestuia, cu Daniil. Abia în aprilie 1662 a primit o nouă diplomă de confirmare în scaun din partea noului principe calvin al Transilvaniei, Mihail Apaffi.

In anul 1668 mitropolitul Sava a fost nevoit să plece în Rusia după ajutoare. A stat în Moscova vreo trei luni, fiind primit în două rânduri de ţarul Alexei Romanov. După reîntoarcerea din această călătorie a început o perioadă de noi asupriri din partea lui Mihail Apaffi. In februarie 1669, principele a dat un decret prin care se impuneau mitropolitului o serie de îngrădiri, cea mai grea fiind aceea a supunerii sale faţă de superintendentul calvin maghiar din Alba Iulia.

În 1675 a convocat un „sobor” sau adunare de protopopi, preoţi şi mireni în Alba Iulia, când s-au luat mai multe măsuri cu
privire la întărirea vieţii religios-morale a preoţilor şi credincioşilor români din Transilvania.
Preoţii erau îndatoraţi să predice şi să slujească în româneşte în fiecare zi de duminică şi sărbătoare. Câteva măsuri priveau înlăturarea superstiţiilor, mai ales a celor legate de cultul morţilor. Credincioşilor li se cerea să se împărtăşească de patru ori pe an, să cunoască rugăciunile, Crezul şi cele 10 porunci.

Desigur, toate acţiunile mitropolitului au provocat nemulţumirea, dar şi teama principelui şi a cârmuitorilor confesiunii calvine din Transilvania. Se adăuga la aceasta şi descoperirea unui complot îndreptat împotriva lui Apatii, la care îşi dăduse consimţământul şi fratele mitropolitului, cărturarul Gheorghe Brancovici.

De aceea, din dispoziţia principelui, la 2 iunie 1680 s-a constituit un „scaun de judecată” la Alba Iulia, format din 101 persoane în vederea judecării mitropolitului Sava. A fost judecat şi condamnat în aceeaşi zi cu depunerea din treaptă.

Îndată după pronunţarea sentinţei, a fost aruncat în închisoare, iar averea confiscată de principe.
Cronicarul maghiar Mihail Cserei, contemporan cu Sava, scria că unii dintre acuzatorii săi au fost „mituiţi cu daruri”, ca să-i aducă acuze nedrepte, că „i-a fost prădată întreaga avere” şi că în închisoare „era bătut până când se rupea cămaşa şi carnea de pe trupul lui”.

Istoricul Samuil Micu scria că „tot norodul şi clerul românesc ca un lucru adevărat ţine, cum de la cei bătrâni au luat, că Sava toate întâmplările acestea le-a păţit pentru credinţă, că sa
împotrivit eresului calvinesc şi l-a lepădat şi n-a vrut a se uni cu acela”. Bătrân şi bolnav, a trecut la cele veşnice, în primele luni ale anului 1683 probabil în aprilie. Nu ştim unde se găseşte mormântul său.

Sfântul IOSIF MĂRTURISITORUL,Episcopul Maramureşului

Pe la mijlocul veacului al XV-lea, fraţii cneji Drag şi Dragoş  au ctitorit o mănăstire în satul Peri (azi în Ucraina subcarpatică), în 1391„stavropighie” a Patriarhiei, cu alte cuvinte îi era subordonată direct.

Dar în satele din nordul acestui pământ românesc s-au aşezat treptat şi unii credincioşi ruteni, care-şi aveau propriul lor episcop, cu sediul la Muncaci (azi Mukacevo, în Ucraina).

În 1646 o parte din preoţii şi credincioşii ruteni din eparhia Muncaciului au acceptat unirea cu Biserica Romei, aşa cum făcuseră şi o parte din ucraineni, prin aşa-numita „unire” de la Brest, din anul 1596.

Pentru a împiedica lucrarea prozelitistă a episcopilor uniţi de la Muncaci, preoţimea românească din Maramureş şi-a ales un episcop din partea locului, şi anume pe protopopul
văduv Iosif Stoica, nobil din Criciova.

Clerul şi credincioşii români din Maramureş au fost cu totul străini de actul unirii săvârşit de mitropolitul Atanasie Anghel în 1701. Istoricul maghiar Nicolae Bethlen, fost cancelar al Transilvaniei, nota că episcopul Iosif Stoica a întocmit şi o scrisoare împotriva unirii cu Biserica Romei, bazată pe texte din Sfânta Scriptură şi din Sfinţii Părinţi, exprimându-şi chiar uimirea că un român era capabil să scrie o lucrare atât de temeinică.
In 1705, vicecomitele Maramureşului, Francisc Darvay, l-a obligat să semneze un program în 20 de puncte, care periclitau mult credinţa ortodoxă şi însăşi fiinţa naţională românească.

Refuzând să facă acest lucru, a fost arestat şi întemniţat în cetatea Hust.  După eliberarea din închisoare, Iosif şi-a îndeplinit în ascuns îndatoririle sale vlădiceşti. După puţină vreme, tot în acel an, a trecut la cele veşnice.

Sursa: Pr. Prof. Mircea Pacurariu: Sfinti daco-romani si romani