miercuri, 28 decembrie 2011

Sfantul Arhidiacon Stefan, ocrotitorul parohiei Corpadea

Marti, 27 decembrie 2011, am praznuit pe ocrotitorul parohiei noastre si al satului Corpadea. Bucuria noastra a fost deplina, datorita importantei pe care acest sfant o reprezinta pentru intreaga crestinatate.
                Viata Sfantului Arhidiacon Stefan.
Acest sfânt a fost unul dintre cei şapte diaconi din rândul evreilor elenişti, aleşi de Apostolii din Ierusalim, pentru a sluji la adunările Bisericii din primul veac, pentru ca ei să se poată dedica vestirii Cuvântului lui Dumnezeu.
                Datorită harului şi înţelepciunii de care se învrednicise, a semnelor şi minunilor cu care îşi însoţea propovăduirea, a stârnit ura evreilor care l-au adus la judecată în faţa Sinedriului, acuzându-l că huleşte legea şi pe Moise. Astfel Sfântul Ştefan a devenit primul martir creştin şi mărturisitor al lui Hristos. Tradiţia creştină consemnează faptul că osemintele Sfântului Arhidiacon Ştefan au fost descoperite de un anumit preot Lucian şi îngropate de acesta în Biserica Sionului din Ierusalim, în anul 417 d.Hr. După aceasta au fost duse de soţia credincioasă a unui senator la Constantinopol unde au vindecat-o pe Eudoxia, fiica posedată de duhuri rele a Împăratului Teodosie.
                 Sfântul Arhidiacon Ştefan nu se mulţumea doar la lucrarea lui filantropică, diaconală, ci peste tot Îl propovăduia pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Iudeii, urându-l din ce în ce mai mult, l-au dus în tribunalul lor de judecată şi l-au osândit la o moarte crudă, lapidarea-lovirea cu pietre. Scoţându-l din Cetatea Ierualimului şi începând să-l lovească cu pietre, Ştefan continua să le vorbească despre lucrarea lui Dumnezeu în neamul evreiesc, amintindu-le de Moise, de Patriarhi şi vorbindu-le despre lucrarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pe care aceşti iudei cu sufletul înrăit au refuzat să o primească.
Moaştele Sfântului Ştefan au fost mutate în anul 560 d.Hr., în cripta Bisericii San Lorenzo din Roma.
                Le multumesc preotilor impreuna slujitori, Pr. Ciprian Rus (preot militar la Garnizoana militara din Floresti ) si Pr. Daniel Sirb (Centrul de ingrijire a persoanelor cu handicap din Turda ) pentru prezenta lor in mijlocul nostru.
                 Dumnezeu sa ne binecuvinteze si sa ne ajute tuturor.

Pr. Mihai Pop

duminică, 25 decembrie 2011

Bucuria Darului

Astazi, in zi de praznic luminat, am simtit bucuria darului. Bucuria de a primi dar si de a darui. Multumim doamnei Delia Pop din Cluj Napoca pentru frumoasele obiecte bisericesti daruite spre infrumusetarea Sfantului altar precum si a vesmantului preotesc deosebit. De asemenea multumesc familiei Lola pentru sfesnicele din fata iconostasului si pentru atentia constanta pe care o au fata de locasul lui Dumnezeu.

Le multumesc tuturor credinciosilor pentru colindele frumoase care au adus atmosfera Nasterii Mantuitorului in sufletele noastre obosite si impovarate de grijile pamantesti. In acest sens am pregatit pentru toti cei de fata platouri de prajituri, pentru ca toti sa ne amintim ca Nasterea Domnului alunga egoismul si individualismul.Si in acest sens multumesc celor care au facut posibil acest gest: Cofetaria Steaua si Cofetaria Nicola.

joi, 22 decembrie 2011

Colindam Doamne colind duios, Domnului Iisus Hristos

In aceasta seara membri cercului nostru preotesc au vestit Nasterea Domnului Hristos adresandu-i Inaltpreasfintitului Arhiepiscop si Mitropolit Andrei urarile noastre de bine.

marți, 20 decembrie 2011

Vesnica pomenire

           Luni 19.12.2011, credinciosii Parohiei Ortodoxe din Corpadea au inaltat o rugaciune pentru sufletul adormitului intru Domnul Muresan Nicolae, trecut la cele vesnice la varsta de 90 de ani.
          Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca

duminică, 4 decembrie 2011

Sfanta Varvara, hramul Bisericii Militare din Floresti





Duminica 4 decembrie Bierica Militara din Floresti si-a serbat protectorul spiritual.
Alaturi de Pr. Militar Ciprian Rus am slujit Sfanta Liturghie in aceste momente frumoase.

miercuri, 9 noiembrie 2011

Sfantul Nectarie Taumaturgul, vindecatorul de cancer

In fiecare an, pe 9 noiembrie, crestinii il sarbatoresc pe sfantul Necatrie Taumaturgul. Acest sfant s-a nascut pe 1 octombrie 1846, in Silivria, un orasel situat in provincia Tracia din nordul Greciei. La botez a primit numele de Anastasie. La varsta de 14 ani se indreapta catre Constantinopol, dornic sa-si continue studiile. In anul 1866, ajunge in insula Chios, unde lucreaza ca pedagog si dascal. La 27 de ani, devine monah la manastirea Nea Moni, primind numele de Lazar. Dupa un an de zile este hirotonit diacon, primind numele Nectarie.

Dupa ce a absolvit cursurile Facultatii de Teologie din Atena, in anul 1885, pleaca in Egipt. Aici slujeste la biserica "Sfantul Nicolae“, din Cairo. La 15 ianuarie 1889, patriarhul Sofronie il hirotoneste mitropolit onorific de Pentapolis.

Exilat in Grecia

Din cauza unor slujitori ai Bisericii din Alexandria, care l-au acuzat pe Nectarie ca ar vrea sa ia locul patriarhului, este trimis in anul 1890 in Grecia. Patriarhul Sofronie va da o ordonanta, prin care ii retrage cinstea arhiereasca. In Grecia, ajunge director al Seminarului Teologic Ortodox Rizarios.
Renunta la functia de conducator al Seminarului Teologic si intemeiaza manatirea Sfanta Treime din Eghina, unde ramane pana la sfarsitul vietii. Trece la cele vesnice pe 8 noiembrie 1920, dupa ce a indurat timp de un an si jumatate chinurile cancerului. Desi moare din cauza cancerului, el este grabnic vindecator de cancer si de alte boli grave.
Printr-o intamplare minunata, trupul sau este descoperit neputrezit si izvorand mir. La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaste au fost scoase din mormant si asezate in biserica manastirii din Eghina, pentru cinstire si binecuvantare. Canonizarea sa a avut loc in 1961, cu zi de praznuire pe 9 noiembrie.

Minunile Sfantului Nectarie

Maicile de la Manastirea Sfanta Treime din insula Eghina, venind la spital sa ia trupul Sfantului Nectarie, au scos vesta de pe trupul acestuia si au asezat-o intamplator pe patul vecin, unde era prezent un paralitic. Spre mirarea tuturor, paraliticul s-a ridicat din pat si a inceput sa mearga.

Parintele protosinghel Matei Bilauca, staret al manastirii din Sinca Veche, povesteste: "A venit la noi o batranica din Brasov cu niste hainute de-ale nepotelului ei si ne-a rugat sa il pomenim pe baietel ca are o tumoare la cap si a doua zi trebuia sa fie operat la Spitalul Fundeni. I-am miruit hainutele cu ulei de la candela de langa moastele Sfantului Nectarie si am indemnat-o sa aiba nadejde la Sfantul. A doua duminica a venit sa-mi spuna ca in ziua cand trebuia operat baietelul, doctorii au constatat la tomograf ca tumoarea nu mai exista“.

Sunt nenumarate marturii ale celor ce au fost vindecati de diferite boli prin ajutorul primit de la Sfantul Nectarie. Aceste minuni sunt consemnate in mai multe volume despre viata Sfantului Nectarie.

joi, 20 octombrie 2011

Casa Parohiala- octombrie 2011


       Va multumesc tuturor pentru efortul pe care l-ati depus pentru a putea atinge acest stadiu al constructiei.

miercuri, 4 mai 2011

(Duminica a II-a dupa Pasti - a Sfantului Apostol Toma; In 20,19-31)



In cartea Riscul de a fi ortodox se gaseste fraza urmatoare: "Un popor si un individ atata pretuiesc: cat au inteles din Evanghelie". Practic ceea ce sta la baza unui individ sau unui popor dovedeste daca acesta este sau nu crestin.Mai mult decat aceasta se arata gradul in care o persoana exprima prin fapte invatatura crestina.
Cat de aspru este poporul cu Ap Toma atunci cand, dupa intelepciunea gandului omenesc, il numeste Toma necredinciosul. Dar in ce masura ne permitem noi sa etichetam pe altcineva? Intrebarea este legitima deoarece marea problema a vremurilor noastre este criticismul.                                                          
Cantarea liturgica din ziua aceasta spune astfel: "Usile fiind incuiate, venit-ai la Ucenici, Hristoase. Atunci Toma, prin dumnezeiasca randuiala, nu se afla cu dansii, ca zicea: Nu voi crede, de nu voi vedea si eu pe Stapanul; de nu voi vedea coasta din care a tasnit sangele, apa, botezul; de nu voi vedea rana prin care s-a vindecat omul de rana cea mare; de nu voi vedea ca nu este ca un duh, ci trup si oase. Cel Ce ai calcat moartea si pe Toma l-ai incredintat, Doamne, slava Tie!" (Slava..., Si acum... la stihirile Vecerniei Mari, gls. 6, duminica Tomii).                                             
Cuvintele  "Domnul meu si Dumnezeul meu!", pe care Toma le striga in revenirea sa reprezinta cel mai frumos strigat de biruinta - dupa "Hristos a inviat!" - prin care crestinismul a intrat in istorie, iar crestinul intampina vesnicia.
            Ap Toma ne pune in palme cheile prin care pururea putem sa ne controlam continutul credintei. Caci nu Ortodoxiei ii este caracteristic dictonul zis crestin: "Crede si nu cerceta!" Bisericii ii este caracteristica icoana lui Toma, care cere un semn pentru putina, sovaielnica sa credinta.
Necredinta lui Toma, Hristos o arata roditoare de credinta, "dreapta lui cea iubitoare de incredintare" fiind in fond mana gandului nostru indreptata mereu, intrebatoare, spre taina ce izvoraste din coasta noului Adam, Hristos. Daca din coasta Adamului celui dintai izvoraste femeia, din coasta ranita de rana ce vindeca rana lui Adam izvoraste pnevma (duhul) care naste Biserica, tainicul pantec care ne naste pe toti in Hristos. Caci coasta lui Hristos, ne-o zice textul liturgic (Icos), este "o coasta de foc", acel "foc dumnezeiesc" care, aratat la Cincizecime, va umple de Biserica lumea. Biserica, care mereu "pipaind" taina dumnezeirii, pururea marturiseste pe Hristos Cel inviat ca Domn si Dumnezeu.
            Indrazneala indoielnicului! Toma da lectia cautarii si aflarii lui Hristos Cel inviat. Nu se multumeste cu putin, nu-i grabnic in a "inghiti" spusele prietenilor sai - pe care-i va fi surprins, nu o data, indoindu-se de Hristos, fugind, caci sa nu uitam, dintai sunt in foisor "de frica iudeilor". Cum sa crezi niste fricosi? Iar din normalitatea curajului sau, oarecum atins de necredinta, se naste gestul sublim, care ni se cere si noua mereu: al marturiei fondate. Pe adevar si curaj. Pe cautare si aflare.
          Dragii mei,          
Ne putem atinge si noi de Domnul cu inima, cu mintea, cu voinţa şi chiar cu trupul. Cu inima ne atingem de Domnul prin credinţă, evlavie şi rugăciune curată, duhovnicească. Cu mintea ne atingem de Domnul prin citirea Sfintei Scripturi şi a altor cărţi ziditoare de suflet. Cu voinţa ne atingem de Domnul prin săvîrşirea faptelor bune, în dragoste şi smerenie. Iar cu sufletul şi cu trupul ne hrănim şi ne unim cu Hristos Mîntuitorul prin Sfînta Împărtăşanie, care este cea mai înaltă cale de unire a noastră cu Hristos, fără de care nu ne putem mîntui.



vineri, 4 februarie 2011

Slujba de pomenire pentru Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu

             În Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, precum şi în toate mănăstirile de pe cuprinsul Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, se oficiază timp de 40 de zile slujba Parastasului pentru Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu. Duminică, 6 februarie, după Sfânta Liturghie, în fiecare biserică din eparhie se va săvârşi, de asemenea, un Parastas pentru Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu.
              Despre rânduiala săvârşirii celor 40 de slujbe de Parastas ne-a oferit amănunte stareţul Mănăstirii Nicula, pr. arhimandrit Andrei Coroian: „Petru importanţa acestor slujbe de Parastas avem temeiuri biblice, încă din Vechiul Testament se spune că, adunându-se fiii lui Israel în a 24-a zi a lunii, s-au adunat şi au postit cu post, cenuşă şi cu lacrimi pentru păcatele părinţilor şi ale strămoşilor lor. Era încă de atunci o conştiinţă că există o legătură cu cei plecaţi dintre noi şi această legătură se poate contacta prin rugăciune. Şi Sfântul Pavel spune foarte lămurit despre cei care au adormit: „De murim, de trăim, ai Domnului suntem”. Din învăţătura Bisericii ştim că 3 zile sufletul este purtat de îngerul păzitor prin toate locurile prin care a trăit, în care i se amintesc sufletului toate faptele, gândurile, tot ce a făcut. Şi cu ele proaspete în memorie, a treia zi se înfăţişează lui Dumnezeu, se spune că timp de 9 zile vede lucrurile cereşti, apoi temniţele iadului, aşa spune rânduiala celor răposaţi şi aşa e practica Bisericii”.
              Parastasul la 40 de zile de la trecerea la cele veşnice a fost instituit în Biserică din secolul a IV-lea, din timpul Sfântului Grigorie Dialogul. Iniţial, au fost 30 de zile, mai târziu au fost 40, fiind un număr simbolic, reprezentând numărul de zile în care Mântuitorul a postit.